To be or not to be...available!

Toti suntem mari profesori,toti stim sa dam sfaturi altora in diferite chestii...suntem buni la asa ceva,si ne place,dar,culmea,cand vine vorba de noi,de a ne urma,asculta propriile sfaturi...hmm...pot sa zic ca atunci nu mai suntem asa mari in gura...atunci nu mai tinem cont de ceea ce i-am sfatuit pe altii in aceleasi imprejurari,facem exact invers de cele mai multe ori!Foarte ironic!
Si ceea ce am observat cu privire la cele mentionate mai sus,e ca facem acest lucru doar cand am lasat garda jos...atunci cand ceva/cineva ne atinge in vreun fel,ne sensibilizeaza,sau ne gaseste punctul slab!
Avem noi fiecare o slabiciune a noastra,pe care daca cineva ne-o descopera,ne pierdem noi pe noi,ne face sa uitam de toate cele stiute si aplicate pana in momentul acela,ne face vulnerabili!
Chestia asta ii cu doua taisuri!Nu zic ca nu ii bine sa cunosti ceva,pe cineva atat de bine,incat sa stii cum sa actionezi,reactionezi in diferite situatii,dar odata ce stii anumite chestii despre ceva,cineva,puterea sta in mainile tale...ai un avantaj asupra celuilalt,o chestie in plus de care poti profita!In ce masura....depinde de limitele fiecaruia!
Nu ii bine nici cum!si asta ii ceea ce ma enerveaza si ma sacaie!Adica daca nu te lasi descoperit ii bai...esti inchis,timid,rece,rau,distant,o prezenta mai putin placuta...daca esti iar deschis,sociabil,spontan,si aia ii bai ca se interpreteaza gresit toate astea!mai ales pentru fete,chestia asta ii foarte aiurea!
Inca exista mentalitatea aia de inapoiati,ca sa nu zic altfel,cum ca,o fata nu poate sa faca aia,sau aialalta,sau trebuie sa fie si sa se comporte in vreun fel sau altul...pentru mine toate astea-s o tampenie...nu-mi place sa fiu constransa in vreun fel,sa mi se puna limite,de aici pan aici pot sa fac,sa zic aia sau asta!Altfel,de ciuda,ajung la extreme direct!
Se spune ca nu exista cale de mijloc,cel putin nu ar trebui,de aceea nu imi plac compromisurile...si totusi...adevarul e ca in unele situatii nu ai de ales!Zic asta pentru ca am observat ca atunci cand imi trezeste interesul ceva,cineva,incep sa ma comport si sa ma raportez altfel la acel ceva,la persoana respectiva!Ii si normala chestia asta,intr-un fel...problema ii ca fix acest lucru,aceasta schimbare,raportare ne da de gol,si ne face sa actionam si sa vorbim ca si cum nu am gandi cu acelasi creier!
Si,ca sa nu devii iar prea vulnerabil,sau  sa pari prea disponibil,iti alegi ca un fel de protectie compromisul!incerci sa nu fii nici prea prea,nici foarte foarte!Si nici asa nu ii bine,pentru ca,defapt,te limitezi tu pe tine!Cel putin incerci sa te minti ca poti si altfel,ca nu ii chiar asa,si tot felul de chestii autosugestive,care la un moment dat ajung sa fie folosite ca si scuze pentru lasitatea noastra de a fi ceea ce suntem cu adevarat,scuze pentru a nu ne arata si afisa,pentru a ne ascunde sentimentele,simturile...preferam sa nu zicem,aratam nimic,decat sa o facem si sa fim dezamatiti,raniti chiar!
Oricum,eu pana acum am incercat ambele variante,si cea a compromisului si cea a afisarii!Nici una nu iti da vreo protectie sau vreo garantie!In momentul in care ai lasat garda jos,ai facut-o...nu mai poti da 'napoi!Ce faci dupa,de tine depinde!ori continui in a fi tu,asa cum esti,fara ascunzisuri si prefacatorii,ori te compromiti,si incerci sa te arati ceea ce nu esti,si te complaci,te schimbi si te limitezi raportandu-te la acel ceva,cineva!
Deci,exista avantaje si dezavantaje in ambele cazuri!

Concluzia:
ia-ma asa cum sunt,iubeste-ma asa cum sunt,sau mai bine deloc!:)