M-a trecut asa un sentiment de-ala...pur si simplu m-a facut sa imi amintesc tot felul de chestii,dintr-o anumita perioada a vietii mele...ce sa zic,ff tare feelingu'!
Si nu ii prima oara...in ultima vreme parca tot de melodii d-astea dau!Si ii aiurea,te apuca melancolia,si nush...sincer,ii fain,intr-un fel,sa-ti reamintesti de anumite perioade ale vietii,dar,intr-un fel,te deprima...parca erau alte vremuri atunci!Era mult mai altfel totul!
Da,stiu ca vremurile se schimba,totul ii in continua transformare,si totusi...preferam ca unele lucruri sa ramana ca atunci...parca era mai multa afectiune,moralitate...nu zic ca nu erau si atunci probleme,sau alte dezavantaje,dar oamenii erau altfel!
Obiceiurile si lucrurile in general erau altfel!
Mi-e dor de copilarie,de adolescenta,mi-e dor pentru ca am crescut parca intr-un alt mediu...acum vorbim de acele vremuri cu drag,si desi nu sunt doar cativa ani de atunci,vorbim de parca ar fi trecut nush cat!
Cine ar fi zis ca asa or sa evolueze lucrurile?
Acum totul e pe fuga,superficial,doar timpul costa bani!
Unde-s timpurile in care oamenii se salutau pe strada,chiar daca nu se cunosteau?!azi te faci ca nu ii vezi nici pe cei pe care ii cunosti,cand treci pe langa ei...Unde-s vremurile cand familiile,rudeniile se strangeau undeva,pur si simplu ca sa petreaca un timp impreuna?!azi abia daca iti cunosti neamurile,te intalnesti cu ele doar la evenimente speciale,nunti,botezuri,etc...asta daca ai timp si bani sa mergi...sau vreo obligatie!
Unde-s serile de vara petrecute cu prietenii in fata casei,a blocului sau prin curtea scolii?!
Mi-e dor de chestii ce azi par uitate...sau chiar au disparut!
Pana si muzica de atunci,filmele...alt continut,alte conotatii!Azi totul se rezuma la ce se vinde mai bine si mai repede!Sex,tot felul de scandaluri,politica...etc..
Nu zic ca acum ii totul denaturat,sau rau,aiurea...dar nici mult nu mai ii pana acolo,sincer!
Multe chestii ce mai demult erau tabu,acum sunt la ordinea zilei!Si nu ii chiar asa de normal sa fie asa!
Nu se mai tine cont de ce ai invatat in cei "7 ani de acasa"!esti demodat,chiar ironizat,calcat in picioare daca mai respecti sau mai traiesti dupa anumite principii,sau visezi la "cai verzi pe pereti"!
Nu tot ce ii nou ii si bun si nu orice schimbare ii una binevenita!
Poti fi deschis la nou fara sa dai la o parte tot ce ii vechi!
Asadar,eu inca visez!Sper inca la o "desteptare",o revenire la "vremurile bune"!
Refuz sa cred ca unele lucruri si-au pierdut valoare,profunzimea!
DA,da...stiu ca am citit prea multe basme,romane de dragoste si am vazut prea multe comedii romantice,dar trebuie sa fie un sambure de adevar si in astea,nu?se inspira din viata reala!
Deci mai exista speranta!
Cred inca in "suflete pereche" si nu doar in "compatibilitati sexuale"!;)
3 comentarii:
my dear...cei 7 ani de acasa se cunosc si-n comportamentul unui om de 50 de ani..nu stiu dc ai zis ca esti ironizat daca dai dovada ca ai cei 7 ani de acasa...vb lu titisor...cu astfel de oameni n-ai nimic in comun...deci nu stai la povesti cu ei :P
BTW..si mie mi-e dor sa fiu copil...sa tariesc in lumea creata de mine pt mine..
va pooop dulce, dulce...si astept cu nerabdare weekendu viitor :D
Draga Andreea, iti dau dreptate..multe lucruri s-au schimbat pe parcursul anilor..si multe lucruri nu sunt chiar placute, dar trebuie sa incercam sa vedem partea frumoasa a ceea ce este acuma. Binenteles, e usor de spus mai greu de facut, dar un lucru nu s-a schimbat si anume ca viata e scurta si merita traita asa cum este. Stiu ca suna a fi un pleonasm, dar aici este samburele de adevar pe care o cautam cu totii.
Fiecare dintre noi isi doreste acele vremuri inapoi cand nu aveam responsabilitati, cand ni se dadea totul mura in gura si cand toata lumea se bucura atunci cand ne vedea. Mie mi dor de acel sentiment pe care il aveam atunci. Sentimentul ca totul e posibil si ca nimica rau nu ni se poate intampla, ca tot timpul este cineva care ne apara. Dar din pacate asta nu este asa, de multe ori primim lovituri de la viata atunci cand nici nu ne asteptam, si atunci noi suntem cei care trebuie sa ne ridicam in picioare si sa mergem inainte fara ajutorul cuiva si asta e baza noastra, aici devine totul o adevarata aventura, pe care o numim noi viata, si doar pentru ca putem sa mergem inainte merita sa o TRAIM!!
Buna Andreea,
Stiu ca ti-a fost dor de mine insa sa stii ca asa cum ti-am promis de fiecare data cand vei avea un subiect care va fi interesant, din punctul meu de vedere, iti voi aduce comentarii in legatura cu acel subiect.
Nu stiu de ce il vad destul de des, oarecum ma irita acest lucru, ca domnul Molnar este prezent la fiecare subiect sau tema ce se intrezareste din inocenta ta. Trec ma departe, calmandu-ma si spunand simplu si in acelasi timp sec "Las ca trece".
Sa fiu sincer cu tine, draga Andreea, sunt un foarte bun "Daydream-er". Vizualizand acest lucru conform unghiului meu de incidenta as putea spune ca apreciez foarte mult persoanele care sunt in stare de asa ceva. In acel moment, ca o descriere sumara , timpul se opreste, lumea s-a oprit din vorbit, ochii sunt atintiti intr-o anumita directie, pe un anumit punct, fara a se uita la un lucru iesit din comun sau care sa ii atraga atentia, nu se mai aude nimic, nu se mai simte nimic, nu mai conteaza ce este in fata ochilor, nu conteaza daca te arzi sau daca te scufuzi in ocean fara a stii inota, etc.
Sunt extrem de multe lucruri ce se intampla in acele momente astfel incat nu as putea sa le exprim nici in doua zile.
Intr-un final totul este redus la tacere. In acel moment, in clipa in care simti ca poti face orice stiind ca esti singur pe planeta, simtind ca esti cea mai tare persoana sau de ce nu personaliate (fiind singur pe lume poti fi si personalitate) care ar putea sa existe vreodata, simtind ca superman este un mic copil de mingi; imaginatia incepe sa isi faca de cap. De cele mai multe ori sentimentul este real. Ceea ce faci, ai impresia ca intradevar ai si facut, dar se mai intampla cand nu iti sunt implicate simturile, cand totul este in ceata sau cel putin asa ti-i se pare. Atunci este cel mai urat moment. Momentul in care te chinuiesti sa distingi ceva din ceata respectiva si ajungi sa descifrezi doar un singur lucru si anume acela ca nu ai reusit sa descifrezi nimic.
La un moment dat vezi ca se misca un lucru sau ceva in fata ochilor, prima data este in ceata iar mai apoi imaginea se focalizeaza, se analizeaza si se imbunatateste pana ajunge sa fie imaginea reala si in timp real. Auzul isi da si el incet drumul, nu sa plece de acasa, ci sa isi faca datoria lui.
Ai revenit pe pamantul pe care poate, conform perspectivei altor persoane reprezinti un puf, o pana din fundul unei gaini, o pana fara de care ar putea sa traiasca gaina linistita. Lipsa ei nu ar fi perceputa de celelalte pene.
Nu au trecut decat trei secunde. Ramai stupefiat. Ai vrea sa ramai in starea aceea cat mai mult, dar... N-ai sa vezi... Nu se mai poate. Esti un muritor... Nu poti face nimic pentru a schimba acest fapt real, de necontestat, indubital, si orice alt sinonim cu aceste cuvinte.
Insa... sa nu uitam ca intotdeauna oricine are puterea sa creada suficient de mult in el (sau in cazul tau in ea) poate sa devina un supererou si in lumea reala.
Ideea este ca trebuie sa crezi in ceea ce esti
Trimiteți un comentariu