M-am tot gandit in ultima vreme sa-mi fac si eu blog,ca ii la moda..se pare ca de la presedinte,ministri...mai tot romanu' ce are un calculator,sau cel putin are acces la unu,are,pe langa "n'spe' mii de "profile"pe tot felul de site-uri,si un blog.
Asadar,sa nu raman mai prejos sau pe langa...hop si eu...
Eu de ce nu mi-as scrie frustrarile,problemele,experientele?!ca deh..daca tot nu mi-am facut "jurnal"ca majoritatea fetelor,macar amu sa recuperez...si in plus,pana si pshihologii iti recomanda o terapie de genu...bine..mai putin partea de a-ti face publice toate astea,dar,de ce sa nu le publici?!de ce sa nu stie si altii ce tampenii ai facut,sau chestii de genu'...ca de aia ii Blog:))
Unora le place sa fie la curent cu tot felul de chestii,barfa-i in floare..asa ca,de ce sa nu se hraneasca direct de la sursa:)
Daca,in asa zisa mea experienta,am invatat ceva,e ca orice faci/zici la un moment dat,intr-un fel sau altul,acel lucru se va rasfrange in viitor,daca nu,in cel mai rau caz,se va intoarce impotriva ta.Nu trebuie sa fii geniu sa iti dai seama de aceasta,stiu,dar tin sa imi incep pledoaria pornind de la acest aspect,pe atat de banal,atat de adevarat si profund.
Inca de mic copil imi zicea maica-mea"ce tie nu-ti place,altuia nu ii face".Probabil de la ea mostenesc naivitatea ,increderea prea mare in oameni...se bazeaza mereu pe Justitia Divina daca cineva ii insela asteptarile,tradeaza increderea sau,mai rau,profita de aceste "slabiciuni" dar nu intorce raul.In schimb,tatal meu e o persoana mai realista,mai cu picioarele pe pamant,sa zic asa..."tu vezi numai ce ii bun in oameni dar,tine minte,pe unde treci tu amu,eu am trecut demult"...si ce ciuda aveam in mine cand avea dreptate in legatura cu anuminte probleme,persoane,pe care,eu,datorita increderii si a naivitatii mele,le aparam cu atata incapatanare si datorita orgoliului nu vroiam sa recunosc si sa accept nici in ruptu' capului!
Am invatat multe de la amandoi,dar am invatat si din greselile mele...cel putin din unele...ca pe unele am tendinta sa le repet :D Ironic,nu?!De cate ori,stii ca"you've been there,done that"si nu o iesit cum ai vrut si poate ai avut si de suferit,dar,totusi,vrei...si...o s-o faci din nou?!?pentru ca nu degeaba se zice ca"in tot raul ii si-un bine"!exista ceva acolo care te face sa revii,sa repeti aceleasi tampenii..sau poate numai eu sunt asa...Da,mnoah,recunosc...imi place drama...intriga...nesiguranta,uneori...ma hranesc cu chestii de genu'...daca totul ii clar,evident,perfect,sigur,ok...aici ma refer si la situatii,relatii,persoane...ma plictisesc repede...unde ii farmecul in perfectiune,siguranta?!nu zic ca nu ii bine sa tinzi la perfectiune,este un drum ce te formeaza,sau sa ai o oarecare siguranta in general vorbind...dar daca toti am fi perfecti,nu vad rostul...la fel...daca stii ca esti sigur de ceva /cineva...ajungi sa iai acea situatie/persoana "for granted",de-a gata,ca si cum ai merita-o,sau iti apartine...si de-aici pornesc o droaie de chestii complicate si probleme gen rutina,plictiseala,obisnuinta,infidelitate,etc...dispare farmecul acela...toti stim cum ii cand cand vrei ceva...cat entuziasm,munca,inventivitate,spontaneitate,daruire,perseverenta...doar ca sa obtii acel lucru...nici nu stim de ce suntem capabili sa facem,ce limite depasim,cum ne simtim cand vrem ceva pana nu suntem in situatia aceea...si ironic,cand il ai,de multe ori,esti dispus sa uiti de toate cele prin ce ai trecut si sa il consideri ca pe un lucru obisnuit,ce trebuia sa il ai..si atata tot...aiurea,nu?oamenii,in general,vor mai mult odata ce au obtinut ceea ce au vrut,si nu zic ca ar fi un lucru rau,ii chiar bine(dupa 4 ani de liceu,tot ceea ce mi-a scris dirigintele clasei in albumul de absolvire a fost"sa nu te lasi niciodata multumita cu ceea ce ai,sa vrei mai mult")dar uita de multe ori de ceea ce au deja si nu pretuiesc acel lucru,acea persoana/situatie sau nu il/o trateaza/apreciaza la adevarata valoare!
Stiu ca vorbesc in general...dar in mare,cam despre asa ceva o sa scriu...,despre chestii si lucruri general valabile...aplicate,traite si privite din punctul meu de vedere!
Un comentariu:
Imi place ce-ai scris mai sus,ai dreptate in multe privinte(chiar daca in unele tind sa fiu de alta parere,pana la urma,chiar asta-diferentele marunte- ne definesc.Legat de incapatanare,te inteleg perfect,si eu am o fire foarte imperativa:daca cineva imi spune ca nu se poate-si daca si "am ceva"cu persoana respectiva,nu ma las pana nu-mi impun punctul de vedere,sau sa demonstrez ca am dreptate.Nu sunt genul care sa puna in aplicare vorba"indiferenta doare cel mai tare",chiar daca stiu ca asa e!!Pur si simplu de multe ori ma turez(si degeaba)in loc sa las sa treaca pe langa mine!...Anyways,imi place ce-ai scris aici-m-am resimtit in multe"intamplari"patite si de tine(apreciez onestitatea inainte de toate,si persoanele cu o fire deschisa,cu care poti comunica).
De-abia astept sa-ti pui pasurile aici din nou!!...pana atunci(weekend placut-era vineri cand ti-am scris astea)....Ceauceau!
Trimiteți un comentariu